Împăcarea în procesul penal
16334
post-template-default,single,single-post,postid-16334,single-format-standard,bridge-core-3.1.6,qi-blocks-1.2.7,qodef-gutenberg--no-touch,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-30.4.1,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-7.5,vc_responsive
Cauza care înlătură răspunderea penală

Împăcarea. Cauză care înlătură răspunderea penală

Împăcarea în procesul penal este o cauza care înlătură răspunderea penală pentru săvârșirea anumitor infracțiuni prevăzute de lege, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, constând în acordul intervenit între persoana vătămată și cel care a săvârșit infracțiunea.

Cum operează ?

Așadar, nu pentru toate infracțiunile în care acțiunea penală se exercită din oficiu este posibilă împăcarea, ci doar în cazul acelor infracțiuni expres prevăzute de lege. În acest sens, amintim infracțiunile de: furt (art. 228 CP), furt de folosință (art. 230 CP), însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 CP), înșelăciunea (art. 244 CP), înșelăciunea privind asigurările (art. 245 CP).

            Odată cu intrarea în vigoare, la data de 29.11.2020, a Legii nr. 274/2020 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu mai este posibilă împăcarea în cazul infracțiunii de furt calificat (art. 229 CP).

            De asemenea, odată cu intrarea în vigoare la data de 08.11.2020 a Legii nr. 233/2020 pentru modificarea art. 199 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal în cazul infracțiunilor de lovirea sau alte violențe (art. 193 CP) și vătămare corporală din culpă (art. 196 CP) săvârșite asupra unui membru de familie nu mai este posibilă împăcarea, ci doar retragerea plângerii prealabile atât în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a plângerii prealabile formulată de persoana vătămată, cât și în cazul în care organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, însă, în acest din urmă caz, retragerea plângerii prealabile este condiționată de acordul procurorului, conform dispozițiilor art. 158 alin. (4) Cod penal.

            Potrivit dispozițiilor art. 177 din Codul penal prin membru de familie se înțelege:       

  1. ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; 
  • soţul; 
  • persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc. 

 

Excepții:

           Totuși, împăcarea în procesul penal va opera, chiar și după intrarea în vigoare a modificărilor amintite mai sus, pentru faptele comise anterior acestor date, situațiile fiind guvernate de principiul legii penale mai favorabile.

Pentru persoanele vătămate lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrînsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

În cazul persoanei juridice împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. În cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei juridice vătămate împăcarea produce efecte numai dacă este însuşită de procuror prin ordonanță/declarație orală consemnată în încheierea de ședință (art.159 alin. 6), reglementarea fiind similară retragerii plângerii prealabile în situaţiile în care acţiunea penală a fost exercitată din oficiu.

Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi persoana vătămată nu produce însă efecte față de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte, răspunderea acestora fiind distinctă de răspunderea penală a persoanei juridice. Pentru a opera cauza care înlătură răspunderea penală și în favoarea acestor persoane fizice este necesar ca ele să se împace persoanl cu victima infracțiunii.

Ce condiții trebuie să îndeplinească ?

Împăcarea părților trebuie să fie personală, explicită, totală, necondiționată, definitivă și trebuie realizată pe tot parcursul urmăririi penale, în faza camerei preliminare sau în faza judecății, până la citirea actului de sesizare al instanței (art. 159 alin. 3 din Codul penal).

Împăcarea produce efecte in personam, numai cu privire la suspectul sau inculpatul cu care s-a împăcat persoana vătămată sau reprezentantul acesteia, în cazul minorilor. 

Dacă sunt mai mulţi participanţi la comiterea infracţiunii, împăcarea trebuie să intervină între fiecare suspect sau inculpat şi persoana vătămată. 

Ca si în cazul retragerii plângerii prealabile, nu se poate realiza împăcarea între suspect/inculpat și moștenitorii persoanei vătămate.

Împăcarea nu poate fi echivocă, fiind necesar să conţină în mod clar acordul de voinţă al persoanelor care s-au hotărât să se împace. Organele judiciare trebuie să constate nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

Efectele împăcării :

Împăcarea este totală atunci când stinge conflictul atât sub aspectul acţiunii penale cât şi al acţiunii civile. Nu este posibil ca părţile să se împace sub aspectul exercitării acţiunii penale şi să solicite continuarea procesului pentru soluţionarea acţiunii civile. Împăcarea nu poate fi nici sub condiţia îndeplinirii viitoare a unor obligaţii de a da, de a face, sau a nu face ceva. 

Împăcarea este definitivă întrucât, după ce s-a luat act de împăcarea părţilor de către organele judiciare, părţile nu mai pot reveni asupra acesteia şi nu se mai poate promova o nouă acţiune civilă/penală pentru aceeaşi faptă. 

Nu constituie infracţiunea de influenţare a declaraţiilor „înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă sau pentru care intervine împăcarea” (art. 272 alin. 2 CP).

            Potrivit art. 374 alin. 1 CPP citirea actului de sesizare al instanței (rechizitoriul) are loc la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată.

            În cazul în care împăcarea intervine după citirea actului de sesizare sau în cursul judecății în apel, nu va mai avea ca efect încetarea procesului penal, atitudinea inculpatului putând fi avută în vedere în procesul de individualizare a regimului sancționator.

            În cazul în care asistența juridică este obligatorie (art. 90 CPP), împăcarea părților trebuie să se realizeze numai în prezența avocatului ales sau desemnat din oficiu.

În cazul în care împăcarea intervine  în cursul urmăririi penale, procurorul dispune clasarea, iar dacă aceasta intervine în cursul judecății până la citirea actului de sesizare, instanța dispune încetarea procesului penal. Suspectul sau inculpatul nu poate cere continuarea procesului penal pentru a dovedi că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii, împăcarea având semnificaţia recunoaşterii infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului.